Florence nu reușește să înțeleagă ce se întâmplă cu tatăl ei. Nici atingerea ei și nici cuvintele nu par să ajungă la el. După părerea ei, el le-a părăsit. Julia, mama lui Flo, încearcă să explic: „este cu noi, dar, în același timp, este și foarte departe.” Întrebările continue ale lui Flo o fac pe Julia să inventeze o poveste despre unde se află tatăl ei. Pe perete e o poză, „Luna noastră”…Lui Flo îi place ideea. Se potrivește cu spiritul ei de copil de cinci ani – tatăl ei se află pe lună. Din acel moment, Flo începe să-și creeze propria lume.
